Poezie.e doar o poezie

In vesnica sclipire a tristei amintiri
Al miezului uscat al unei mari iubiri
Al timpului pierdut-echivoc de remuscari
Castigata-m rabdare in urmari?

Caci cand am cazut m-am ridicat
Nu am plans m-am bucurat
Durerea-n sine m-a armat
Si cerul ajutandu-ma sa nu devin un degenerat

Si timpul de s-ar oprii,rau nu mi-ar parea
O eternitate sa sufar?spre bucuria mea!
Surprins am fost insa de cer caci el plangea
Cu dor cu jale-n mare,de munti imi amintea

Caci singura grandoare,ce vrutam s-onteleg
Cunoasterea de sine spre asta am vrut sa merg
Iar visul meu sinistru nu s-a oprit aici
Desi vrutau sa-l omoare acei oameni mici


Inarmandu-ma-n durere, vointa si rabdare
Prin cerc de foc pasind,nestiind ca doare
Urmatau ani intregi de chin si de pacat
Dar gandul insa,ramase tot curat

Iubitam trasparenta in timpul meu incert
Ce sta sa schimbe lumea?incotr-o s-apuc sa merg
Intra aici si-acolo am mai fost si pe peste tot
Si tot nu pot sa spun c-am obosit ca nu mai pot!

Friedrich Nietzsche despre crestinism in "ecce homo"

Inainte sa impartasesc si voua din recenta mea lectura,v-as ruga sa nu judecati,asta nu inseamna sa nu va expuneti parerea!

" Am fost oare inteles?N-am spus nici un cuvant pe care nu-l fi spus deja acum cinci ani prin gura lui Zarathustra Descoperirea moralei crestine este un eveniment fara seaman,o adevrata catastrofa.Cine face lumina in jurul ei este o “force majeure”,un destin-el rupe istoria omenirii in doua bucati.Se traieste inainte de el,se traieste dupa el.Fulgerul adevarului a lovit tocmai ceea ce statea pana acum mai sus.Cine intelege ce anume a distrus,sa vada daca mai are ceva in maini.Tot ceea ce s-a numit pana acum”adevar” a fost recunoscut drept cea mai daunatoarea,cea mai perfida,cea mai subterana forma a minciunii:sfantul pretext de aface omenirea mai buna,ca viclenie de a stoarce viata insasi,de a o saraci in sange.Morala ca vampirism….
Cel care descopera morala a descoperit in acelasi timp si nonvaloarea tutror valorilor in care se crede ca s-au crezut,el nu mai vede nimic venerabil ince le mia venerate tipuri umane,in cele le declara ele insele sfinte,el vede doar cea mai funesta specie de monstrii,funesta pentru ca fascinau…..Notiunea de “Dumnezeu” nascocita ca notiune contrarie vietii-in ea se uneste intr-un intreg inspaimantator tot ceeea ce este pagubitor,otravitor,defaimator,intreaga dusmanie de moarte fata de viata.
Notiunea “lumea de dincolo”,”lumea adevarata” nascocita pentru a devaloriza singura lume ce exista-pentrua nu mia pastra nici un tel,nici o sarcina pentru realitatea noastra pamanteasca!
Notiunea “suflet”,”spirit”,pana la urma chiar is “suflet nemuritor” nascocita pentru a dispretui trupul,pentru a-l face bolnav-sfant-pentru a opune tuturor lucrurilor ce merita sa fie luate in serios in viata,problemele de hrana,locuinta,dieta spirituala,tratarea bolnavilor,igiena,clima o nepasare inspaimantatoare!In locul sanatatii”mantuirea sufletului”-vreau sa pun o folie circulaire intre convulsiile penitentei si isteria mantuirii!
Notiunea de “pacat” nascocita impreuna cu instrumental cu instrumental de tortura care tine de ea,notiunea de “liber arbitru” pentru a rataci instinctele,pentru a face din neincrederea fata deinstincte o a doua natura!A face in genere din notiunea de “uitare de sine”,de “negare de sine”adevarul semn distinctive al decadentei,din ademenirea de catre ceea este daunator,din neputinta de a-ti face gasi propriul folos,din distrugerea de sine,insemne ale valorii,ale”datoriei”,ale “sfinteniei” ale “divinului” in om!In sfarsit-ceea ce este mai inspaimantator-a lua prin notiunea “om bun” parte tutror celor slabi,bolnavi,ratati,celor ce sufera de ei insisi,tuturor celor care trebuie sa piara- a sta in calea legii selectiei,a face un ideal din impotrivirea fata de cel mandru si izbutit,impotriva celui care incuvinteaza,impotriva omului sigur de viitor care este chezasia viitorului-aceasta inseamna de acum cel rau si toate acestea au fost socotite drept morala!Ecrasez L’imfame!
Am fost oare inteles?Dionysos impotriva celui rastignit... "

cuvinte albe

Unul din marile secrete ale vietii este ca viata n-o sa-ti dea niciodata cat si ce-i ceri si va trebui tu singur sa-ti iei ce ti se cuvine.O mana intinsa nu este alceva decat o dovada de neputinta si lasitate.Increderea in tine este una din marile virtuti ale acestei lumi iar cel ce o poseda este “trisorul” de la linia de start,stand mai in fata ca ceilalti concurenti cu cativa metrii-e un avantaj.Pe culmile disperari nu te ajuta nimic dar exista lucruri ca dragostea,increderea si vointa care te ajuta sa nu ajungi niciodata acolo.
Uneori iti pierzi speranta,e normal in ironia acestei vieti nimic nu scapa treceri in inexistenta,dar atunci cand se intampla acest lucru nu incerca sa gasesti o scuza sau sa regreti caci nu te ajuta la mare lucru decat sa te minti,incearca sa te agati de o alta funie mai rezistenta a carei distrugere ar fi mult mai complicata pentru marele ucigas”timpul”,iar aceasta trecere va fi de bine,de rau,un pas inaite,maturizarii tale.
Odata cu cunoasterea,melancolia si agonia isi vor pune amprenta pe sufletul tau,care nu este nici pe de departe o anomalie asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji,cu timpul vei invata ca nu oricine poate fi trist,ca nu oricine poate suferii,iar lucrul acesta te va ajuta sa cosntruiesti din aceasta suferinta a cunoasterii un stalp impotriva tuturor,a raului exterior si mai ales a raului interior.Caci intelegerea lucrurilor care iti strapung inima si "de ce" este o cale in a deveni “om”.

un alt gand dintr-un moment

La masa dezamagirilor mele s-a mai asezat o persoana.Dupa astfel de experiente ca aceasta mereu remuscarile si durerea isi pune amprenta.Inca o data in viata soarta a vrut sa fie mai clara cu mine aratandu-mi adevarul pentru care m-am nascut.Inca o data am primit o palma,dar dupa fiecare din aceste palme trunghiul cetatii e mai puternic dar sufletul lui mai slab.In cetatea existentei mele la una din marile ei ferestre se afla gandul unei impliniri ascunse despre care nu voi vorbi decat in ziua cand toate ferestre,si portile cetatii vor fi deschise in acelasi timp.
In fiecare secunda cu optimism incerc sa mai pun o caramida cetatii iar in fiecare zi constat ca am mai construit o camaruta,e din ce in ce mai mare…dar cu cat e mai mare cu atat e riscul mai mare de prabusire pentru ca fundatia este slaba,dar cu optimism si bagare de seama merg mai departe privind optimist spre viitor,ca daca trecutul si prezentul nu ma satisfac macar viitorul sa o faca,iar daca speranta mea nu sta intr-un dumnezeu ea sta in dorinta sufletului meu de a reusi si a merge mai departe indiferent de cat de greu e drumul si sunt convins ca intr-o zi voi fi recompensat pentru asteptare,iar daca asteptarea v-a merge incet dar sigur spre eternitate o voi insoti facand doar doua popasuri,unul pentru ca sa-mi las ideile undeva ca sa poata sa fie gasite cu usurinta si unul sa-mi iau la revedere privind inapoi pe fundalul unei muzici sfante a impliniri,caci nu voi regreta.

Hai sa cumunicam!

-Hai sa comunicam!
-Unde?
-Pe messenger,facebook twitter sau hi5?
-Ce zici de o cafenea,iesire in parc sau o plimbare oriunde altundeva?
-Nu pot ca ma obosesc foarte,iar apoi o sa-mi ia ceva timp sa ma recuperez.
-Ok.Atunci o sa vorbim pe messenger maine dimineata ca sa planificam o altfel de iesire care no sa te oboseasca prea tare.(ca doar trebe sa-i intrii pe sub piele interlocutorului daca vrei sa obtii ceva de la dansul)
-Da,daca o sa fiu online maine,daca nu s-ar putea sa ma gasesti pe invisible,am multa treaba de dimineata trebuie sa-mi actualizez profilul de facebook,sa pun niste poze pe hi5,ca n-am mai pus de 3 zile,trebe sa-mi schimb si avatarul si statusul ca nu le-am mai schimbat de ceva vreme.
Hai sa comunicam!daca avem cu cine,ca oportunitati sunt destule,dar insa copii nostrii dragi sunt prea preocupati de aceste”intalniri” online sau de alte activitati online ca sa ia si ei o gura de aer proaspat in parc, ascultand muzica frumoasa cantata de pasarile cerului, de greierii din iarba si de apa(fie ca e vorba de apa dintr-o fantana arteziana sau de vreun rau curgator) si vantul,marele dirijor al copacilor si al sunetului lor inconfundabil.
Intr-o lume care ne ofera ofera mult prea multe oportunitati,si luxul acela suprem de a avea de unde alege in orice domeniu, noi am uitat adevarata valoare a lucrurilor simple si a lucrurilor pentru care ne-am nascut.Am uitat sa iubim,e atat de complicat si lucrul acesta pentru noi,dar suferim ca totusi relatia noastra doar online cu iubita sau iubitul x care se afla in Noua Zeelanda nu merge,m-a inselat cu Y din insulele Bahamas.Am uitat ce inseamna respectul,onoarea si omenia desi ne-a vorbit mult profu sau profa X la scoala,nu cunoastem sensul acestor cuvinte dar pretindem cat de des putem ca stim,ca sa nu fim noi cei mai prosti din comunitatea noastra virtuala.
Putem comunica cu usurinta in fata calculatorului,dar suntem extrem de “plictisiti” sau “bolnavi” sau”n-am chef de nimic” sau “ma gandesc la ceva”(la vreun joc online eventual) sau “sunt intr-o zi mai proasta”,adica suntem mult mai timizi si retinuti atunci cand nu mai avem la indemana tastatura si trebuie sa ne folosim gura.Nu ne putem privi in ochii pentru ca noi nu prea am vazut asa ceva, ar fi mult mai usor daca ne-am pune niste monitoare in loc de cap ca sa o putem face si pe asta.E atat de linistitoare o imbratisare calda si sincera a unui prieten atunci cand viata iti maid a cate o palma,dar noi n-am simtit asta decat celebrele hug-uri de pe messenger a caror efect e atat de impunator.
DA,nu putem zice ca nu comunicam deloc,dar in aceasta viata nu e important doar sa comunici, sau nu e foarte important modul in care comunici!Si dupa cum spunea si Octavian Paler “Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel.”
NOI OARE,NU SUNTEM LA FEL?

Povestea povestilor povestite de povestitor!

Povestea povestilor povestite de povestitor!

Si cica era o odata…defapt suna prea comun,o iau de la capat.A fost odata ca daca n-ar fi fost nu s-ar povesti probabil.Nu ma intrebati ‘unde’,’cand’ si ‘de ce’ ca nu as putea raspunde in momentul asta.Undeva in spusele unor povesti era o carciuma la o rascruce de drumuri unde drumetii se opreau pentru a-si trage sufletul,sau a se racori cu o bautura buna,sau a asculta vesnica poveste a lui un oarecare nea’ Ion.
Si intr-o zi ma oprisesi si eu la aceasta rascruce de drumuri,intamplator si m-am asezat la o masa s-ai ascult povestea, care suna cam asa:
“Si cica un om oarecare avea doi copii,unul rau si unul bun.si omul ii trimise in lume pe amandoi pentru a invata din timp sa se descurce singuri.Amandoi pleasera in directii diferite si de-a lungul drumul fiul cel bun facuse doar bine,iar cel rau facuse doar rau.La o rascruce de drumuri cei doi se intalnisera si hotarasc sa faca o mica pauza impreuna in lunga lor calatorie.Asa ca isi intinsesera corturile si aprinsera un foc asezandu-se in jurul lui.La un moment dat in lunga discutie in contradictoriu privind anumite ascpecte ale vietii fiind intrerupti de un cersetor care ceruse o coaja de paine,fiul cel rau era foarte foarte revoltat ca cersetorul il intrerupse sarind la gatul acestuia cu un cutit, vrand sa-l ucida,il oprise insa fratele lui bun si cu inima mare spunandu-i ca nu-i momentul potrivit pentru a face un lucru de o asemenea rautate,nu apucase insa sa-l linisteasca pe fratele lui rau ca cersetorul scoase si el un cutit curmandu-i gatul fiului cel bun care statea in fata sa,apoi o rupse la fuga cat l-au tinut picioarele.
Fiul cel rau, inlemnise fara a putea ractiona intr-un fel,se asezase langa trupul fratelui sau privindu-l, apoi brusc ii cazuse fata aplecand capul in fata trupului neinsufletit al fratelui sau,imbratisandu-l.Il ingropase exact in acelasi loc si la capul mormantului punand o tablita pe care a scris cu lacrimi de sange”Aici zace trupul sacrificiului, aici e radacina noului soare care poate oricand sa rasara din nou pe cer,aici zace cel ce a murit pentru ca toti cei care ajung aici sa plece mai departe pe alt drum decat pe cel care venise”.
Apoi plecase din nou in acest lung drum al vietii dar pornind pe drumul pe care trebuia sa-l continuie fratele sau.De-a lungul acelui drum a mers pana la sfarsit aducandu-i cinste fratelui sau.”
Iar la sfarsitul povestii acest nea’ Ion mai rostise ceva”Aici la rascruce cersetorul il ucise pe fiul cel bun si nu pe atacatorul sau pentru ca asa era nevoie, ca el sa moara”
Ma ridicasem si eu de la masa lasand in urma aceasta rascruce, indreptandu-ma sigur si drept spre o alta.
Asa a sunat povestea badei,am invatat ceva din ea sau nu ,ramane de vazut,n-a fost oarece poveste din oarece carte,din oricare biblioteca,a fost o poveste din sufletul si gandul meu.

Moartea

Moartea este tributul datorat destinului.-Jean de Rotrou
Moartea este singurul lucru, în zilele noastre, căruia nu-i poţi supravieţui.-Oscar Wilde
Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii.-Michel de Montaigne
Moartea... inevitabilul sfârşit a tot ceea ce există.- Lev Tolstoi
Moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou.-Emily Dickinson
Moartea nu e o taină; e doar sfârşitul acelei taine mari, care e viaţa.-Nicolae Iorga
Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.- Henryk Sienkiewicz
Moartea este umbra noastră care se ţine după noi să ne soarbă.-Tudor Arghezi
Moartea este condiţia sub care am fost născuţi.-Abatele Prevost
Ce este moartea? O treaptă mai mult în linişte şi poate două trepte în tăcere...-Alexandre Dumas
Ce înseamnă moartea? Nimic mai mult decât o clipă.-Paulo Coelho
Moartea este un mister inexplicabil, a cărui experienţă zilnică ar părea că nu a convins pe nimeni-Benjamin Constant
Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.-William Shakespeare
Moartea nu e o pedeapsă sau o răsplată, ci o lege structurală a lumii.-Mircea Florian
Moartea este slabiciunea umanitatii.-L. de Bonald
Moartea este sfârşitul unui monolog.-Tr. Renard
Moartea nu este decât o schimbare veşnică.-Philip Freneau
Moartea însă, fără îndoială, este cea mai mare ispăşire.-Balzac
Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie.-Walter Scott
Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate.-William Penn
Moartea este victoria dură a speciei asupra individului determinat.-Karl Marx
Moartea nu constă în a nu comunica, ci în a nu mai putea fi înţeleşi.-Pier Paolo Pasolini
Moartea este o clipă pe care o inimă mare o desfide şi laşul o aşteaptă.-Claude-Prosper Crebillon
Moartea este tunelul de la capătul luminii.-Paul Carvel
''Moartea este doar un mare instrument al vieţii."-Thomas Mann


MOÁRTE, morți, s.f. 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. * Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. * De moarte = a) loc. adj. și adv. moral; b) loc. adj. (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) loc, adj. și adv. fig. grozav, cumplit, teribil. * Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. * Expr. Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-si viața în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie. Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morții = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ** (Jur.) Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ** Fig. Dispariție, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. * Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ** Pedeapsă capitală; execuție. Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. și pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). * Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. - Lat. mors, tis.

Sursa : DEX '98
MOÁRT//E morți f. 1) Oprire definitivă a tuturor funcțiilor vitale ale unui organism; încetare, stingere din viață; deces. * \~ biologică încetare a tuturor proceselor vitale, care duce la pieirea organismului ca sistem biologic. \~ aparentă letargie. \~ clinică (sau relativă) prima fază a decesului, constând în încetarea activității cardiace și a respirației, în care reanimarea este încă posibilă. Pe viață și pe \~ a) din toate puterile; b) cu riscul vieții. A fi bolnav de \~ (sau a se zbate de \~, a se afla între viață și \~, a fi pe patul de \~ sau a fi pe patul morții, a trage de \~, a fi în gura morții) a fi grav bolnav. A da mâna cu \~ea (sau a vedea \~ea cu ochii) a se afla într-o situație foarte periculoasă. A muri de \~ bună a muri de bătrânețe. Viață fără (de) \~ viață veșnică, nemuritoare. A fi uitat de \~ a fi foarte bătrân. 2) Lipsire de viață (premeditat sau din întâmplare); omor; ucidere. * A face \~ de om a comite o crimă. 3) Fapt care duce la încetarea din viață. 4) Mortalitate cauzată de un dezastru. * Asta e \~ea mea (ta, lui etc.) a) asta e preferința (sau slăbiciunea) mea (ta, lui etc.); b) acesta este lucrul cel mai nesuferit pentru cineva. 5) jur. Pedeapsă capitală; execuție. 6) Făptură groaznică reprezentând un schelet cu o coasă, care seceră viețile omenești. * Bun să-l trimiți după \~ se spune despre o persoană, care, fiind trimisă undeva, este așteptată prea mult. 7): \~ea-puricelui plantă erbacee, din familia compozeelor cu tulpina și frunzele păroase și cu flori galbene. [G.-D. morții] /
Ce inseamna moartea pentru tine?Moartea e unul din misterele acestei lumi,fiecare o percepem diferit,dar desi o descriem toti cu alte cuvinte aproape ca o spunem in acelasi mod.Moartea e unul din acele subiecte despre care am putea vorbi pe toata durata vietii,si poate si dupa.Moartea poate fi o schimbare dar poate fi si un capat,poate fi ceva de bine sau poate fi ceva de rau dar un lucru e sigur,dupa mine,e singurul lucru inevitabil.Moartea uneori e cel mai bun antidot,mai ales pentru boli ca ignoranta sau multe altele, ca lasitatea sau tradarea.Orice existenta se cladeste de jos ca o piramida moartea e varful oricarei existente,moartea e un ultim ceva(invatatura,cale,omagiu,etapa etc)pe mine lasati-ma sa cred ca “moartea” e ultimul pas pentru a deveni nemuritor!